Uleiul presat la rece este obținut prin presarea mecanică a semințelor, fără încălzire puternică și fără rafinare chimică. Păstrează astfel gustul, culoarea și o mare parte din substanțele sensibile ale semințelor, dar este mai puțin stabil la căldură și se oxidează mai repede decât uleiul rafinat. De aceea se folosește mai ales la rece și se păstrează cu mai multă atenție.
Ce înseamnă ulei presat la rece?
Ulei presat la rece înseamnă ulei extras doar prin presare mecanică, la temperatură scăzută, apoi decantat sau filtrat, fără tratamente de rafinare. Spre deosebire de uleiul rafinat, care este neutru la gust și limpede, uleiul presat la rece are aroma semințelor din care provine și poate avea un depozit fin pe fundul sticlei. Depozitul este natural și nu indică un defect.
Prin ce diferă tipurile de ulei presat la rece?
Tipurile de ulei presat la rece diferă prin gust, culoare, utilizare și prin cât de repede se râncezesc după deschidere.
| Ulei | Culoare și gust | Folosire potrivită | După deschidere (orientativ) |
|---|---|---|---|
| Floarea-soarelui | Galben-auriu, gust intens de semințe | Salate, legume, zacuscă | 2–3 luni, la loc răcoros |
| Dovleac | Verde închis, gust de semințe prăjite | Salate, supe-cremă la servire | 1–2 luni, preferabil la frigider |
| Nucă | Galben pal, gust de nucă | Salate, deserturi, brânzeturi | 1–2 luni, la frigider |
| In | Galben-auriu, ușor amărui | Doar la rece, peste mâncarea gata | Câteva săptămâni, la frigider |
| Rapiță | Galben, gust vegetal | Salate, maioneză, sosuri | 2–3 luni, la loc răcoros |
Uleiurile bogate în acizi grași omega-3, cum sunt cele de in și de nucă, se oxidează cel mai repede. Producătorii mici le presează adesea în loturi mici, tocmai pentru ca uleiul să ajungă proaspăt la cumpărător.
Se poate găti cu ulei presat la rece?
Uleiul presat la rece se folosește mai ales la rece sau adăugat la final peste mâncarea gătită, nu pentru prăjire. La temperaturi mari, uleiurile nerafinate fumegă mai repede, își pierd aroma și pot căpăta gust neplăcut. Pentru prăjit și pentru gătitul la temperatură mare sunt potrivite uleiurile rafinate. Uleiul de in nu se încălzește deloc.
Ce se întreabă producătorul la cumpărare?
La cumpărare, producătorul este întrebat când a fost presat lotul, din ce semințe și dacă uleiul a fost doar decantat sau și filtrat. Data presării contează mai mult decât data limită de pe etichetă, mai ales la uleiurile sensibile. Mențiunile de pe ambalajele produselor locale și felul în care se citesc sunt prezentate în articolul despre etichetele produselor locale.
- Sticla este de preferință închisă la culoare, care protejează uleiul de lumină.
- Uleiul expus în soare pe taraba din piață se oxidează mai repede.
- Gustarea unei picături, acolo unde producătorul o permite, arată imediat prospețimea.
Piețele agroalimentare și târgurile de produse locale sunt locurile în care producătorii mici își vând de obicei uleiul, iar ghidul despre prima vizită în piața agroalimentară arată cum se organizează o astfel de cumpărătură.
Cum se recunoaște uleiul râncezit?
Uleiul râncezit se recunoaște după mirosul înțepător, asemănător cu cel de vopsea, de carton vechi sau de nuci stătute, și după gustul amar care rămâne în gât. Culoarea se poate închide ușor. Uleiul râncezit nu mai este bun de consumat și strică gustul oricărui preparat în care este folosit.
Cum se păstrează uleiul presat la rece acasă?
Uleiul presat la rece se păstrează închis etanș, ferit de lumină și de căldură, iar cele mai sensibile tipuri se țin la frigider după deschidere.
- Sticla se ține departe de aragaz, de cuptor și de fereastră.
- Capacul se închide imediat după folosire, pentru a limita contactul cu aerul.
- Se cumpără cantități care se consumă în câteva săptămâni, nu rezerve pentru un an.
- Uleiul îngroșat sau tulburat la frigider revine la aspectul normal la temperatura camerei.
Același principiu, cumpărături mici și frecvente pentru produsele sensibile, se aplică și altor alimente locale, după cum arată articolul despre depozitarea produselor locale fără risipă.
